Formulele sunt utilizate
pentru a automatiza calcularea unor date prezente într-o foaie de calcul.
1. Formula începe cu =
2. Într-o formulă apar:
a) operatori matematici: + pentru adunare;
1. Formula începe cu =
2. Într-o formulă apar:
a) operatori matematici: + pentru adunare;
-
pentru diferenţă;
*
pentru produs;
/ pentru împărţire ;
^
pentru exponenţial.
b) adresele celulelor care conţin datele implicate în calculi. Aceste
adrese se pot tasta, sau se obţin automat la click cu mouse-ul pe celula respectivă.
c) paranteze rotunde pentru a
controla ordinea operaţiilor, este nevoie de paranteze. Se utilizează numai
paranteze ( ). Se pot deschide oricît de multe paranteze, cu condiţia ca ele sa
să se închidă la un moment dat
3. Formula se finalizează cu tastarea butonului Enter.
3. Formula se finalizează cu tastarea butonului Enter.
Procesorul de tabele Excel
include un număr mare de funcţii predefinite (232), dar oferă şi posibilitatea
ca utilizatorul sa-şi defineasca propriile funcţii, potrivit cerinţelor de
exploatare a aplicaţiilor.
Funcţiile Excel permit
efectuarea de calcule şi prelucrări diverse, de la cele mai simple pînă la cele
mai complexe.
Funcţiile predefinite
reprezintă formule speciale care respectînd o anume sintaxă, execută operaţii
şi prelucrări specifice, fiind destinate rezolvării unor probleme şi aplicaţii
ce conţin elemente predefinite de calcul.
Unele funcţii predefinite
sunt echivalente formulelor: de exemplu,
formula de adunare a conţinutului celulelor
A1, A2 şi A4, adică =A1+A2+A4 este echivalentă cu funcţia =СУММ (A1:A2;A4)
sau
Folosirea funcţiilor
predefinite este supusă unor reguli foarte stricte, a căror nerespectare poate
conduce la un rezultat incorect sau generator de eroare.
Excel acceptă următoarele tipuri
de argumente:
- o condiţie: este o expresie logică care foloseşte unul din
operatorii logici =, <, >, <>, <=, >=, НЕ() (eng. IF), И()
(eng. AND), ЕСЛИ() (eng. OR) pentru o adresă de celulă sau un nume de cîmp.
Condiţia argumentului poate fi deci o formulă, un număr, un nume de cîmp, un
text. Funcţia evaluează condiţia şi procedează la diferite operaţii în funcţie
de faptul dacă condiţia este adevărată sau falsă.
- o locaţie: este o adresă, un nume de cîmp, o formulă sau funcţie
care generează o adresă sau un nume de cîmp.
- un text: orice secvenţă de caractere inclusă între ghilimele.
- o valoare: un număr, adresa sau numele unei celule care conţine un
număr, o formulă sau funcţie predefinită care returnează un număr.
O funcţie predefinită se
poate introduce într-o celulă tastînd-o ca atare (conform sintaxei) sau prin intermediul
generatorului de funcţii.
Cea mai simplă metodă o
reprezintă introducerea nemijlocită a funcţiilor predefinite, corespunzător
sintaxei, în celula unde se va opera calculul respectiv (metodă recomandată).
În cel de-al doilea caz:
a)
se activează meniul Формулы şi din
meniul care se deschide se alege mai întii categoria din care face parte
funcţia necesară;
b)
sau tastăm
selectorul funcţiilor predefinite aflat pe bara de editare (fig. 10.1.1.) se
validează şi se completează sintaxa generată automat.
Fig. 10.1.1. Introducerea formulelor
|
Categorii de funcţii predefinite:
1.
funcţii matematice şi
trigonometrice: permit efectuarea de calcule matematice simple şi
complexe;
a)
= СУММ(listă) (eng. SUM) adună valorile
dintr-o listă precizată ca argument.
Funcţia de
însumare este completată - spre uşurinţa utilizatorului - cu butonul Auto Sum. Funcţia generată de butonul
respectiv însumează pe linie sau pe coloană valori adiacente (valorile nu
trebuie să fie întrerupte în succesiunea lor de celule vide sau de celule care
să conţină texte). Auto-însumarea operează astfel pe linie sau pe coloană pînă
acolo unde se întîlneşte primul semn de discontinuitate.
b)
=ПРОИЗВЕД(număr1;număr2) (eng. PRODUCT) înmulţeşte valorile indicate ca produs.
c)
=РИМСКОЕ(număr;format)
(eng. ROMAN) converteşte numerele
din format cifric arab în text ce semnifică numere cu format cifric roman.
Formatul –cu valori de la 0 la 4- reprezintă gradul de concizie al numărului
roman nou generat. Numărul arab de transformat trebuie să fie întreg.
d)
=ABS(număr) returnează valoarea absolută (modulul) dintr-un
număr;
e)
=LN(număr) calculează logaritmul natural;
f)
=LOG10(număr) returnează logaritmul în baza 10 dintr-un număr;
g)
=EXP(X)
calculează baza logaritmului natural ridicată la puterea X;
h)
=ОСТАТ(X;Y) (eng. MOD)
calculează restul împărţirii argumentului X la arg. Y;
i)
=ФАКТР(număr) (eng. FACT) calculează
factorialul unui număr pozitiv;
j)
=СТЕПЕНЬ(număr;putere)
(eng. POWER) returnează rezultatul
unui număr ridicat la putere;
k)
=КОРЕНЬ(număr)
(eng. SQRT) calculează rădăcina
pătrată a argumentului;
l)
=SIN(X)
returnează valoarea argumentului X în radiani;
m)
=COS(X) calculează
cosinusul argumentului X în radiani ;
n)
=TAN(X)
calculează tangenta argumentului X în radiani;
o)
=ASIN(X)
calculează arc-sinusul argumentului X în radiani (similar =ACOS(X) şi =ATAN(X));
p)
=ОКРУГЛТ(X,număr
de zecimale) (eng. ROUND)
rotunjeşte argumentul numeric X la un numar de zecimale indicat.
2)
funcţii statistice: permit efectuarea unor calcule statistice utilizând
serii de valori;
a)
=МАКС(listă)
(eng. MAX)returnează cea mai mare
valoare din listă. Lista poate fi compusă din: numere, formule numerice, adrese
sau nume de câmpuri;
b)
=МИН(listă) (eng. MIN)returnează
cea mai mică valoare din listă;
c)
=СРЗНАЧ(listă) (eng. AVERAGE)
calculează media valorilor din listă;
d)
=СЧЕТ(listă)
(eng. COUNT) numără celulele
ocupate dintr-o listă de câmpuri.
3)
funcţii logice: determină valoarea de adevăr sau de fals -
corespunzător unei condiţii;
a)
= ЕСЛИ(condiţie;X;Y) (eng. IF) testează
argumentul condiţie şi în funcţie de rezultatul evaluării logice, generează
argumentul X dacă condiţia este adevărată sau argumentul Y dacă aceasta este
falsă.
Argumentele X sau Y pot fi valori, şiruri de caractere
(plasate între ghilimele), nume de câmpuri sau adrese de celule sau câmpuri
care conţin aceste valori. În locul argumentelor X sau Y se pot imbrica alte
structuri condiţionale IF, generându-se potrivit condiţiilor ulterioare, X1,Y1
sau X2,Y2 şi aşa mai departe.
b)
=И(evaluare
logică1,evaluare logică2,...) (eng. AND) returnează valoarea logică TRUE dacă toate
argumentele sunt adevărate şi valoarea logică FALSE dacă unul sau mai multe
argumente sunt false;
c)
=ИЛИ(evaluare
logică1,evaluarea logică2,...) (eng. OR) returnează valoarea logică
TRUE dacă orice argument este adevărat şi valoarea logică FALSE dacă toate
argumentele sunt false;
d)
=НЕ(evaluarea
logică) (eng. NOT) inversează valoarea argumentului, returnând după caz
TRUE sau FALSE;
e)
=ИСТИНА()
(eng. TRUE) returnează valoarea
logică TRUE;
f)
=ЛОЖЬ()
(eng. FALSE) returnează valoarea
logică TRUE;
4)
funcţii calendar sau dată calendaristică: manipulează numere care reprezintă date
calendaristice sau timp;
5)
funcţii text sau şir de
caractere: oferă informaţii legate de textul existent în celule şi permit operaţii
cu etichete;
a)
ДЛСТР(text)
(eng. LEN) returneaza numarul de
caractere in textul indicat.
Observaţie: Dacă într-o celulă, de exemplu A1, se face referire
la adresa altei celule, de exemplu C10 (scriind în A1, în caseta pentru funcţii
=C10), atunci în A1 va apărea conţinutul celulei C10.
10.2. RECALCULAREA
DATELOR
Valorile celulelor care conţin
formule (funcţii) se recalculează de fiecare dată cînd se efectuează modificări
în foaia de calcul. Orice introducere, excludere sau modificare a conţinutului
unei celule implică recalcularea automată a valorilor celorlalte celule. Acest
lucru nu este întotdeauna sesizabil datorită vitezei mari cu care calculatorul
efectuează recalculările. În cazul cînd foaia de calcul conţine un număr mare
de formule, recalcularea valorilor poate dura destul de mut. Pentru a evita
acest fenomen, se poate anula temporar regimul de recalculare automată,
procedînd în felul următor:
a) se selectează din meniul Формулы opţiunea Вычисление;
b) din meniul care se deschide
alegem opţiunea Параметры вычисление;
c) din meniul acestei opţiuni
alegem Вручную;
d) se acţioneazăm butonul Ok (fig. 10.1.2.).
Fig. 10.1.2. Recalcularea datelor
|
foarte util...ms :)
RăspundețiȘtergere